Stări

Mănăștur

când am intrat pentru prima dată în apartamentul din Mănăștur lipseau până și întrerupătoarele și becurile toate și le-a luat vechiul proprietar atârnau doar fire neizolate am stat pe întuneric am păzit copiii să nu umble la golurile de la prize căci și prizele lipseau doar lebedele albe de pe fundalul gresiei negre din baie…… Citește în continuare Mănăștur

Stări

Bradul

orice, doar să nu împodobească bradulatât mi-a zispomul doldora de luminițe și jucăriiîi amintea de scările reci ale bloculuiîn care o uita flămândă miacă-sa bolnavă psihicce refuza să își ia tratamentul.de pe acele scări privea cum licăresc luminile prin alte geamuri ale bloculuiorice, doar să nu își amintească acei anitrasă mereu de păr și învățată…… Citește în continuare Bradul

Stări

Orfanul

a căutat-o mult pe maică-sa a găsit-o prin emisiunea ”Jdi menea” ”Dna Maria? Maria Petrovna? Ați născut în anul 1973 un băiat la maternitatea din Cantemir?” receptorul era să îi cadă din mână făcuse un copil ”din flori”, cum se spunea pe atunci nici nu știa că e băiat când îi veni sorocul a mers…… Citește în continuare Orfanul

Travaliu creativ

Avionul mirosea a pește

Lacul de la Botanica, cel de lângă Porțile Orașului, prin preajma căruia am copilărit și eu devine în romanul ”Avionul mirosea a pește” a lui Nicolae Popa punctul de pornire al unui adevărat mister. Crima, aparent săvârșită de Mihai Loghin, personajul principal al romanului, care admite că va urma să facă ani grei de pușcărie…… Citește în continuare Avionul mirosea a pește

Stări

La umbra nucului

s-au iubit cu inima dezlănțuită s-au căsătorit așa cum le-a fost aranjat el – cu fata cu pământuri multe urâta ea – cu cel care avea casa și tractor. li se mai atingeau doar marginile holdelor tot pe la gardul de acolo își căuta el mereu de treabă să o vadă măcar. a îmbătrânit și…… Citește în continuare La umbra nucului

Stări

Acea toamnă

îmi stătea nespus de bine acea toamna o pictasem eu însămi în culorile resemnării îți mulțumesc abia acum că nu ai transformat cuvintele de adio în poduri travaliul virgulelor e cel mi dureros și nedrept amintirile răscolite provoacă anemie receptorul căzut ultima dată cu zgomot a tăiat o dată cicatricea, însă, e mai perfectă mi-a…… Citește în continuare Acea toamnă

Stări

Lațul

Lanțul ni-l alegem singuri Lațu-l tragem tot mai tare Pân-înăbușim voința Și nu mai avem scăpare. Nu știm viață fără lanțuri De la tălpi și până-n dinți Tot mereu legați la gură Din bunici și din părinți. Pasărea-și cunoaște zborul De-i căzută-n plasa deasă Nu-ncetează să se zbată Nu renunță, vrea să iasă. Lupu-singur-și roade…… Citește în continuare Lațul