Hoinar-hoinărel

Vânt rece de primăvară

Chiar și acum când scriu, suflă un vânt rece de îmi fluieră și prin termopane în casă. De fapt, prin acea mică aerisire pe care o au geamurile de aici. De când a venit primăvara – numai vânt și ploaie. Altfel este martie din acest an. Mai zgârcit la soare. Mai reținut. O fi aflând…… Citește în continuare Vânt rece de primăvară

Stări

Etichetele

Ceaiul fierbinte repornește sângele redevii cea mai buna variantă a ta second hand e la fel ca și balsamul folosit pentru hainele de la magazinele de caritate în încercarea de a le recondiționa se vor a fi noi dar etichetele spălăcite din interior le dau de gol trăirile centrifugate dintr-o altă viață le-au șters până și…… Citește în continuare Etichetele

Stări

Nu îmi pot privi mâinile

Tot mai des evit să îmi privesc mâinile zici că nu îmi aparțin că sunt ale mamei când îmi pregătea geanta de plecare în lume le văd și acum cum înveleau fiecare obiect în punguțe le mângâia cutele le aranja colțurile iar la sfârșit le mai netezea încă o dată înainte de a le pune…… Citește în continuare Nu îmi pot privi mâinile

Hoinar-hoinărel

Jurnal nepunctual

Cum ziceam anterior, îmi vine tot mai greu să continui jurnalul londonez, pentru că toate de aici încep să îmi pară normalități. Totul ce părea până acum incredibil sau mult prea elegant prin părțile astea a lumii, acum au devenit pentru mine obișnuite. Nu chiar familiare, să nu exagerăm, dar normale. De la faptul că…… Citește în continuare Jurnal nepunctual

Travaliu creativ

Ana Barton: ”Cuvintele umblă prin sângele meu și aievea, și în somn”

„Iubește-te și pe tine. Să fii blândă cu ceilalți, dar să nu uiți niciodată de tine, că blândețea asta trebuie hrănită cu ceva. Să știi când să renunți, când să spui nu, să ai bucurii care să fie numai ale tale, pentru tine. Că omul, orice om, dacă vede că i te dai, vrea din…… Citește în continuare Ana Barton: ”Cuvintele umblă prin sângele meu și aievea, și în somn”

Pastile fără zahăr

Telefonul pierdut (sau încrederea regăsită)

Pe când părea ca tocmai se încheiase săptămâna cu bine, vineri, adolescenta mea a venit de la scoală fără telefon. L-a pierdut pe drum. Telefonul scumpișor – primit cadou de la o rudă. Am sunat de câteva ori – nimic. Cu toate că nici deconectat nu era. Apoi s-a deconectat. ”O fi rămas fără baterie”,…… Citește în continuare Telefonul pierdut (sau încrederea regăsită)

Pastile fără zahăr

Tusea

Aveam cândva un vecin, un băiat tânăr, rușinos și cu foarte mult bun-simț. Liniștit, educat și manierat. Era genul acela de băiat calm și echilibrat, de care orice mamă ar fi fost mândră. Iar orice mamă de fată și l-ar fi dorit de ginere. Băiatul, evident, mai venea cu câte o domnișorică seara acasă, că…… Citește în continuare Tusea