Pe la sfârșitul anilor ’90 nu era o scară de bloc care să nu aibă vreun locatar plecat la muncă în străinătate. La țară era poate și mai și. Plecau mai ales femeile. Pentru ele se găsea mai ușor de muncă.

A plecat și ea – soția unui prieten din Bălți, lăsând acasă un băiat de zece ani și o fetiță de nici doi. Sora ei, care nu putea avea copii, urma să își ajute cumnatul cu nepoții.

Am deschis șampania dintre ani în acel mic apartament din hrușciovka din sectorul 9 din Bălți. Cu o masă adaptată bucătăriei înguste, căreia tocmai i se înfiletaseră niște balamale, că să poată fi rabatată. Vasea, gazda, însă, era tot mai agitat. Nu putea să nu sune nici de sărbători, ceva nu era în regulă.

Printre felurile de mâncare puse și strânse de pe masă desfăcută și apoi iar lipită de perete a mesei-minune,  plină mai mult cu pahare decât cu bucate, se simțea tensiunea. Mâncarea rămânea în farfurii. Pentru încă două sticle de tărie au reușit să meargă, totușu, înaintea închiderii magazinului.

Am fost culcată în dormitor, pozele înrămate privind toată noaptea spre mine. Femeia care plecase. Tănără, frumoasă, cu părul lung lucios. Îi studiam trăsăturile și obiectele ce îi purtau amprenta. Eram în casa ei, în patul ei. Nu sunt sigură că fusese schimbată lenjeria.

După acest Revelion am revenit din nou la Cluj. Eram încă studentă.

Ne-a găsit Vasea la căminul 16, la parter, singurul cămin mixt, ce găzduia cei mai mulți basarabeni. Făcea un scurt popas. Mergea în Cipru să își aducă soția. Într-un sicriu ce urma să fie sigilat după recunoașterea corpului.

Accident, mașină, sens invers. Moartă pe loc.

Atunci am aflat că în Cipru volanul e pe dreapta, iar emigranții privesc din obișnunță în stânga întâi atunci când traversează. Din dreapta venise camionul.

Tot atunci atunci am văzut cât de tare poate slăbi un om în două săptămâni. Bani de sicriu de plumb nu avea. Unele lucruri, însă, se întâmplă firesc în astfel de împrejurări. Acolo, la parterul căminului 16, s-a făcut rost de ei. Era în toi sezonul de înmatriculat mașini. Basarabenii câștigau ceva bani din asta, nu era un mare secret.

Nu am mai fost în acel apartament din Bălți niciodată. A fost vândut.

Noua familie s-a mutat undeva unde să le încapă o masă întreagă în bucătărie. Niște bani de pe asigurare tot venise.

Cea care adună acum farfuriile de pe ea nu mai este mătușă, ci a devenit soție și mamă.