Stări

Tărâmul mireselor

Aș cuprinde amurgul și-nveli în ninsori Împletindu-l cu vise, stele, lună și sori, Răscolind printre ape, alge, pietre si scoici Căuta-voi un semn doar, că-ai de gând să-te-ntorci. Și aș strînge-n ierbare flori de nu-mă-uita Fire crude de iarbă – pân-voi fi iar a ta Voi păstra din aroma primei veri de-nceput Să-ți adie-a regrete.…… Citește în continuare Tărâmul mireselor

Stări

Abdicarea

Atingerea-ți îmi surpă și cea mai dârză tentativă de rațiune Inhibă până și ultimul reproș și îmi trădează slăbiciunile Mâinilor tale Mă las călcată în orgolii de șenila războiului Suspendat între reproșurile noastre Tensiunea mă dezarmează iar pe patul armelor dezgolite Se așterne bătălia buzelor Peste abdicarea trupului meu Și lasă urme arse Ale victoriei tale……… Citește în continuare Abdicarea

Stări

Pașii

Ești în ”stand by”. Dai pe „remind” pașii Încrucișărilor de sorți și drumuri Pe cei naivi, tihniți ai siguranței Urmați de vifor rece și surghiunuri. Pe cei pierduți în multe indecizii, Stropiți de treceri peste tulburi ape Nestăpâniți, ai crudei tinereții, Săltați de vise mari-naripate. Pe cei răriți, în ani, de tâmple sure Tot mai…… Citește în continuare Pașii

Stări

Recrudescența

Și cazi din nou. Îți numeri pașii decadenței Și ai poruncilor strivite-n necredință. Zaci mort. Zdrobit. Și încleștându-ți searbăd dinții Te-aduni de jos. Ești iarăși viu în aparență. Vrei să te lași. De-acele zile. Somnolența Domină vadul infinitului de goluri De scene proaste, schimb de roluri și decoruri Stare de rău. Nu-ți mai revii. Recrudescența.  …… Citește în continuare Recrudescența

Stări

Anii

E inutil să-ți numeri peste umăr anii Ca un copil ce-și scotocește mereu banii Și ba îi par puțini, ba-i bucuros că-i are, Ba-i irosește-n van, pe-o simplă pocnitoare. Alt-dată-i ținem într-o crudă alergare, Mușcând din aerul suflat greoi pe nară, Zvântați pe ale vieții coame-n herghelie, Surpându-i brusc… pe-un vârf de ac cu gămălie.…… Citește în continuare Anii

Stări

Când

Când sute de reproșuri stau să tune, Să răscolească răni mai vechi, uitate, Și umilințe, strecurate printre vremuri, Tu luptă. Chiar de-s armele legate. Când supărări nespuse ard pe buze Și frig, și dor, și taie ca o lamă În judecăți, învinuiri și scuze, Nu renunța, chiar dacă-i foc și flamă. Când însă toate-n liniște…… Citește în continuare Când

Stări

Noiembrie

Inițial publicat pe Gânduri Despletite:
Și fost-a un noiembrie de tineri Mânați de patimi printre dulcele alei Scăldați de-apusuri și-nveliți în mreje, Uitați de toamne – nvidiați de zei. Noiembrie mi-te-a trimis în cale La-ncrucișarea celor șapte străzi Să mă dezbrace de parfumul fetei Și să mă-bete-n dulci după amiezi. Noiembrie punea ceva…