Stări

Și se vor duce…

Și se vor duce toate-n șiruri Mai strânse, largi sau dezlânate În pași de vals sau zbor de zorbă Spre amintiri abandonate. Și se vor sparge-n spume valuri Adâncurilor nevorbite Ascunse-n vorbe scufundate În riduri. Tâmple însurite. Și-or trece alte mii de gânduri Ce-n vorbe n-auzit-a-și vocea Și vei pleca cu ele-n umbra-ți Neantului, sa…… Citește în continuare Și se vor duce…

Stări

Palmele mele

În lumea asta suntem hamalii propriilor cratere Adâncite de neplin Încheietura inimii ne este echimozată de neiubire Articulațiile sunt bântuite de crampe durute al nemangâierilor Iar ligamentele crispate de neatinsul buzelor crăpate Ale alinturilor nerostite Neauzite încă de la mama Purtatoare de prunc Nedorit Necunoașterea căldurii intrauterine Ci doar a crampelor teribile de expulzie Nu este…… Citește în continuare Palmele mele

Stări

Când ard copii

Când ard copii, mai moare-o inimă de mamă Înmormântată-n propria căință Și sfâșiată-n mici bucăți de carne Va sângera pe veci de neputință. Când ard copii se împietrește-un chip de tată Și sufletu-i răpus bolnav rămâne Olog de simțuri, lacrimi tari de piatră Rămân blocate-n lungi și-adânci suspine. Când ard copii – pierdută este acea…… Citește în continuare Când ard copii

Stări

E posibil?

Formează-mă într-un cuvânt, așa cum mă vrei tu. Adaugă-mi prefixe la creștet și, poate, un sufix la degetul mic, Apoi, studiază-mi rădăcina trupului, Rostindu-mă pe silabe Ca un elev ce își face sârguincios temele, Dorind să obțină premiul cel mare Și încadreză-mă în poemul vieții tale, Chiar de e fără rimă Rogu-te, doar, să nu…… Citește în continuare E posibil?

Stări

Steaua de mare

Revin în camera-ți de altă dată. La fel e, ca și cum deloc plecat-ai Vechi manuscrise, cărți, roase carnete, mașina ta de scris… Te plâng iar, tată. Stă neurnită pălăria ta de paie, ce mai miroase-a drumuri lungi de vară Când coboram optzeci de trepte-n stâncă, și-mi răspundeai la suta întrebare. În satul pescăresc coceam…… Citește în continuare Steaua de mare

Stări

Mâini de mamă

Zile lungi de vară, reci și gri de iarnă Trec în ronduri iarăși, zboară fără teamă. Mai uscate parcă-s frunzele de toamnă, Cad încet pe greul mâinilor de mamă. Mâini scălda-te-n raze și umbrite-n cețuri, Mâini mereu pe fugă-n-soare și înghețuri, Mâini pline de grijă, dor și așteptare, Mâini ce știu s-aline zilele când doare.…… Citește în continuare Mâini de mamă