Stări

Șase ari

gândaci de colorado, cu pielea zbârcită,

roz-somon, cum s-ar zice acum,

de care am cules în acea perioadă

nu am mai atins vreodată.

tatei îi era silă.

 mă ruga pe mine să curăț tulpinile cartofilor.

câte 6 ari de pământ primiseră intelectualii

rămași de luni bune fără salarii,

să crească legume.

la finalul fiecărei săpătămâni mergeam la „grădină”

cu haine de schimb în pungă, merinde și pălăriile de paie

cumpărate cândva la mare.

plantam o găleată de harpagică și scoteam apoi o jumătate,

din trei lăzi de cartofi,  adunam cu greu două,

după luni de muncă și chin,

din mâinile ce alergau pe mașina de scris

refuza să crească zarzavatul.

noroc cu porumbul, delimitam cu el parcela.

creștea falnic în treaba lui, fie ploaie sau nu,

oricum nu ne scoteam nici banii de drum.

un litru de ulei, un kil de zahăr, făină și orez –

mergeam cu tata să aducem de la Uniunea Scriitorilor

ajutor din România,

treceam, în drum spre casă, și pe la biroul unui fost student

devenit, ca majoritatea absolvenților de la Arte,

businessman

„știu că v-am promis o sponsorizare pentru carte, Dle Ghimpu,

dar și luna asta a fost prost de tot”, ne zicea

rezemându-se de portiera JEEP-ului nou, strălucitor.

i-am și uitat adresa,

în schimb am avut gratuitate la frizeria lui Vasile

și la magazinul cu pește afumat al unui alt student de-al tatei,

care continuau să ne viziteze în fiecare an de ziua lui…

                                                                        ***

odată cu venirea primăverii, nu ne-am mai dus la parcelă.

tata a plecat cu Petre Teodorovici și cu Ion Enache în Ungaria,

să cumpere o mașină pentru maxi-taxi.

începuseră un business, ca mai toți.

unii dintre colegi aduceau marfă din Turcia,

alții închiriaseră mese la Tolciok

sau plecau în România să vândă fierbătoare, plonjoane și chițibușuri rusești

mințind că au fost, de fapt, la odihnă.

negre de ulei, mâinile tatei nu rezolvau

carburatorul sau plăcuțele de frână,

îl fura la greu și șoferul, plecând într-o seară cu tot cu banii de peste zi –

„drăcie”, a scrâșnit tata din dinți și a vândut mașina.

abia acum ajung să îi înțeleg

orele lungi petrecute la geam, cu țigara arzându-i degetele

privind într-un punct fix


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s