”Maaam!” strigă Mihai într-o seară! ”Nu vreau să mă spăl pe dinți!”

”Ei, ca e cum vrei tu! Dinții trebuie îngrijiți, altfel nu vei avea parte mult de ei”, mă răstesc eu.

”Dar cei de lapte oricum vor cădea, așa că degeaba îi îngrijesc”, insistă el.

”Dar tu ai și din ăia permanenți deja”, nu mă las nici eu.

”O! Eu știu cum voi face. Merg sa îi spăl doar pe cei doi din față. Pe restul  – nu. Și așa voi economisi și timp și pastă de dinți!”

Apoi să mai zici ceva…

Astăzi prin Mall: „O, haide odată, mama! Ba îți trebuie la curățătorie, ba la magazin, ba la birouri”, zice cel mic.
„Da, și acum merg să îmi iau cafea!”, îi zic calm.
„Of, îți bați joc de mine?”, face el ochii mari.
„Cine, eu? Cea care te-am scos mai devreme de la școală ca să te distrez, să îți cumpăr înghețată și plăcintă?”, m-am rățoit vizibil supărată deja.
„Maaam, am avut în vedere „iți bați joc de mine, universule” nu la tine m-am referit”, s-a sucit ca de fiecare dată copilul.
Până la urma pe mama n-o păcălești. Universul lui tot ea este.

Mai întâi s-a auzit o trosnitură de scaun căzut pe jos. Pe care am mai auzit-o periodic, și am tot atenționat, că într-o zi va cădea rău de tot. Maaam! Repede!!!!! Strigă din gură de șarpe cel mic, de am lăsat carnea pe foc sfârâind și am fugit într-o suflare. Deschid ușa camerei – sânge pe jos, sânge pe mâini, sânge pe barbă. Buză spartă.

”Televizorul dracului, strigă el, nervos printre suspine. N-o sa mă mai uit la el niciodată!”. Prima reacție a fost să îi zic clasicul: ”Vezi, ți-am zis doar de atâtea ori”, dar am învățat în timp că, copiii trebuie iubiți cel mai mult fix în momentele în care greșesc. De fapt, e valabil și pentru adulți. Ba chiar câteodată pentru aceștia e vital.

Am tăcut, așa cum face o mamă cu experiență de 14 ani. L-am calmat că nu e grav, noroc ca dinții îs la loc și că nu trebuie să mergem să coasem ceva pe la urgență. Nu că ar fi o noutate, dar știu cât de mare frică a prins pe medici ultima dată. I-am dat apă și am pus bandaj pe rană.

După un timp l-am întrebat: ”Totuși, televizorul a fost de vină?”. ”Da, mi-a răspuns, îmi poartă ghinion” și m-a privit luuung, parcă necrezând nici el în ceea ce spune.

Cred că învățăminte a tras și singur. Sunt sigură că nu se va mai legăna pe acel scaun, cum o făcea frecvent. Și nu pentru că i-am zis ”de atâtea ori”.

Câte regrete am acum că nu am reacționat la fel, acum 10 ani, când cel mare a căzut de pe bicicletă și și-a spart barba…

 

 

 

Maaam, maaam….da ce a făcut barza după ce m-a adus? Hmm…s-a întors pe o coastă și a început să sforăie…🙂))

Astăzi, i-m dat bani celui mic să meargă la frizeria de la parterul blocului, pentru că duminica e ziua lui și e musai să fim proaspăt frezați.
Peste un timp a sunat la interfon și mi-a zis că e gata. De cum a intrat în bloc, l-am auzit alergând în mare viteză.
– Mamaaaa!!!! I-am zis hairstylist-ului să mă facă frumos, să fiu cool, că e ziua mea. Și vin colegii de clasă, prietenii și trebuie să arăt bine în poze. Și i-am mai spus că am fost la cumpărături și că, atâtea am avut de pus în coș, că nici până acum nu ai scos totul din mașină, chiar și după trei ture de dus-întors. Și i-am mai zis că ai cheltuit o grămadă de bani, de nu mai știm dacă ne va mai rămâne de pizza! Și mai știi ce?
– Ce?
– Mi-a zis că, dacă tot așa stau lucrurile, frizura de ziua mea e gratis!

Maaam! Eu știu că nu sunt chiar cel mai cuminte copil de pe pământ, dar înțelegi, așa a fost să fie. Acolo sus, la Doamne-Doamne, când s-au împărțit copiii, în primul rând au fost dați cei cuminți. Și când a venit rândul tău, rămăsesem doar eu pe raft. Ei, și acuma, înțelegi, că nu e vina mea…