Fost-am copil odată

Și dintre toți, nimeni nu a mai rămas în Moldova…

Și-n anii ăia totul părea posibil. Toate erau noi și spontane. Eram atemporali și nelimitați. Eram, cred, cei mai fericiți! De grija examenelor de admitere la facultate scăpasem. Absolvisem anul întâi de Jurnalism de la USM, iar media mare îmi permitea să solicit o bursă în România. Am și bifat trei orașe pe hartă -…… Citește în continuare Și dintre toți, nimeni nu a mai rămas în Moldova…

Fost-am copil odată

Regizorul și actrița

Și era o iarnă din aia grea, cu fulgi mari, grei și apoși și străzile pline de maldări de zăpadă înghețată, adunată de-a lungul trotuarelor și înnegrită pe la margini. Circulația devenise imposibilă. În acel an, mulți orășeni au fost nevoiți să renunțe la pozele de lângă bradul din centrul orașului, înconjurat de Moși (transformați…… Citește în continuare Regizorul și actrița

Fost-am copil odată

Sechele

Nu știu câți dintre voi își mai amintesc perioada de după anii 90, când în toată nebuloasa de transformare a societății, numită tranziție, transformată în anarhie, ne era frică de orice. De lăsatul serii, dacă încă nu am ajuns acasă, de lifturile în care nu intram dacă erau persoane dubioase lângă noi și de scările…… Citește în continuare Sechele

Fost-am copil odată

Sacoul de catifea

La înmormântarea lui am mers oarecum nedumerită. Nu se poate, mi-am zis. El, legenda vie care deschisese în 1979 ediția festivalului de cinematografie de la Cannes, el, sex-simbolul anilor ’80, adorat de zeci de mii de admiratoare ale filmului, el – basarabeanul care ne dusese vestea în lume, el – Zobar, nu putea să moară…… Citește în continuare Sacoul de catifea

Fost-am copil odată

Blond

Aveam o prietenă în scara de alături, ce locuia cu mama ei, despre care toată viata am crezut ca este rusoaică, pentru ca vorbeam cu ei rusește. De fapt, era o familie de ucraineni. Am aflat asta mai târziu și abia atunci am înțeles ce îi făcea diferiți de ceilalți vecini ai mei. Mama fetei…… Citește în continuare Blond

Fost-am copil odată

Pianul

Cândva, demult, din noroc sau nenoroc, familia mea a locuit într-un cămin al Institutului de Arte, pe strada Tolbuhin din Chișinău. Pentru că tata preda la Arte și la ai lui aproape 50 de ani, încă stătea în cămin. Pe atunci părea a fi o normalitate. Acum văd altfel lucrurile. Căminul era unul ”îmbibat” de…… Citește în continuare Pianul

Fost-am copil odată

Cămila

Pe când aveam 10 ani, ne-am mutat în primul nostru apartament. Patru camere, din care una – numai a mea. Cosmosul meu mic, cu vedere spre Porțile Orașului. Înainte de a pleca la Cluj, la studii, am făcut o poză din acel geam. Ca sa o am cu mine toată viața. Dincolo de Porțile Orașului (pentru cei…… Citește în continuare Cămila