Fost-am copil odată

Sechele

Nu știu câți dintre voi își mai amintesc perioada de după anii 90, când în toată nebuloasa de transformare a societății, numită tranziție, transformată în anarhie, ne era frică de orice. De lăsatul serii, dacă încă nu am ajuns acasă, de lifturile în care nu intram dacă erau persoane dubioase lângă noi și de scările…… Citește în continuare Sechele

Fost-am copil odată

Blond

Aveam o prietenă în scara de alături, ce locuia cu mama ei, despre care toată viata am crezut ca este rusoaică, pentru ca vorbeam cu ei rusește. De fapt, era o familie de ucraineni. Am aflat asta mai târziu și abia atunci am înțeles ce îi făcea diferiți de ceilalți vecini ai mei. Mama fetei…… Citește în continuare Blond

Fost-am copil odată

Pianul

Cândva, demult, din noroc sau nenoroc, familia mea a locuit într-un cămin al Institutului de Arte, pe strada Tolbuhin din Chișinău. Pentru că tata preda la Arte și la ai lui aproape 50 de ani, încă stătea în cămin. Pe atunci părea a fi o normalitate. Acum văd altfel lucrurile. Căminul era unul ”îmbibat” de…… Citește în continuare Pianul

Fost-am copil odată

Cămila

Pe când aveam 10 ani, ne-am mutat în primul nostru apartament. Patru camere, din care una – numai a mea. Cosmosul meu mic, cu vedere spre Porțile Orașului. Înainte de a pleca la Cluj, la studii, am făcut o poză din acel geam. Ca sa o am cu mine toată viața. Dincolo de Porțile Orașului (pentru cei…… Citește în continuare Cămila