
cea mai așteptată zi de școală era sâmbăta
orele se terminau devreme și alergam
la ”Pinguin”-ul de la Botanica, de lângă liceu.
stăteam pe treptele magazinului cu mult visatele cornete în mână
trântiți pe ghiozdane
urmărind mirii și miresele
veniți la Oficiul Stării Civile ce se afla la capătul șirului de magazine.
aromele nepământești seduceau papilele
culorile capitalismului de început
50 de copeici față de 12 cât costa un ”Plombir”
dublu la cântar.
coloranții alimentari ambalați în cutii
erau depozitați în lăzile din spate
la cealaltă ușă
am aflat mai tarziu și cât de nocivi erau.
programați din oră în oră
veneau alaiurile cu miri după un scenariu tras la Xerox
intrau, promiteau, semnau;
inelele, cupa de șampanie și poza de grup de pe trepte:
mirii pe mijloc, socrii și nașii prin părți
vorniceii – jos, în pirostrii.
urmau pozele de pe după copaci și cu mireasa în palmă
trucuri moderne pe atunci.
reclama cu tentă erotică a sporit enorm vânzările înghețatei
o găselniță potrivită dorințelor postsovietice înfometate
păcăleală publicitară
nu mai puțin eficientă, însă, decât cea din zâmbetele dulci ale mirilor
am înțeles asta cam târziu
la cealaltă ușă
ghișeul cu cereri de divorț