cea mai așteptată zi de școală era sâmbăta
orele se terminau devreme și alergam
la ”Pinguin”-ul de la Botanica, de lângă liceu.
stăteam pe treptele magazinului cu mult visatele cornete în mână
trântiți pe ghiozdane
urmărind mirii și miresele
veniți la Oficiul Stării Civile aflat la capătul șirului de magazine.
aromele nepământești seduceau papilele
culorile capitalismului de început
50 de copeici față de 12 cât costa un ”Plombir”
dublu la cântar.
coloranții chimici alimentari, ambalați în cutii
erau depozitați în spate
la cealaltă ușă
am aflat târziu cât de nocivi erau.
programate din oră în oră
alaiurile cu miri veneau ca după un scenariu tras la Xerox
intrau, promiteau, semnau.
inelele, cupa de șampanie și poza de grup de pe trepte –
mirii pe mijloc, socrii și nașii prin părți
vorniceii – jos, în pirostrii.
urmau pozele de pe după copaci, cu mireasa în palmă
trucuri moderne pe atunci.
reclama cu tentă erotică a sporit enorm vânzările înghețatei
o găselniță potrivită dorințelor postsovietice înfometate
păcăleală publicitară
nu mai puțin eficientă, însă, decât cea din zâmbetele dulci ale mirilor
am înțeles și asta cam târziu
la cealaltă ușă
se afla ghișeul cu cereri pentru divorț
