cea mai așteptată zi de școală era sâmbăta

orele se terminau devreme și alergam

la ”Pinguin”-ul de la Botanica, de lângă liceu.

stăteam pe treptele magazinului cu mult visatele cornete în mână

trântiți pe ghiozdane

urmărind mirii și miresele

veniți la Oficiul Stării Civile ce se afla la capătul șirului de magazine.

aromele nepământești seduceau papilele

culorile capitalismului de început

50 de copeici față de 12 cât costa un ”Plombir”

dublu la cântar.

coloranții alimentari ambalați în cutii

erau depozitați în lăzile din spate

la cealaltă ușă

am aflat mai tarziu și cât de nocivi erau.

programați din oră în oră

veneau alaiurile cu miri după un scenariu tras la Xerox

intrau, promiteau, semnau;

inelele, cupa de șampanie și poza de grup de pe trepte:

mirii pe mijloc, socrii și nașii prin părți

vorniceii – jos, în pirostrii.

urmau pozele de pe după copaci și cu mireasa în palmă

trucuri moderne pe atunci.

reclama cu tentă erotică a sporit enorm vânzările înghețatei

o găselniță potrivită dorințelor postsovietice înfometate

păcăleală publicitară

nu mai puțin eficientă, însă, decât cea din zâmbetele dulci ale mirilor

am înțeles asta cam târziu

la cealaltă ușă

ghișeul cu cereri de divorț