Am fost invitați acum șapte ani la o nuntă religioasă în Ierusalim. Se căsătorea un bun prieten de al soțului meu, evreu din Bălți, emigrat în SUA, cu o fată evreică din Azerbaijan stabilită în Israel de ceva ani buni. Ambii reîntorși la religie. Cunoștință li s-a făcut prin intermediul școlilor religioase la care studiau,…… Citește în continuare Trei fețe ale Israelului
Londra ne alintă și de această dată cu o toamnă caldă-caldă și fără ploi. Glumim deja, zicând că emigranții au adus cu ei câte un pic de soare din țările lor de baștină și au încălzit-o. În acest ritm, în câțiva ani, se prea poate că se va ajunge la temperaturile din deșert, însă Brexit-ul…… Citește în continuare Și e a doua toamnă
E interesant să îți recitești textele scrise acum fix un an, când primii pași parcurși într-o țară nouă sunt cei mai confuzi. O primă privire asupra lucrurilor urmează a fi infirmată sau confirmată ulterior în ani. Nu aș ezită să scriu la un moment dat că anumite lucruri îmi par acum diferite, le-am văzut și…… Citește în continuare Când Google maps-ul a fost înșelat cu Citymapper-ul
Exact ca astăzi, acum un an, am luat copiii, bagajele, am încuiat ușa apartamentului de pe malul Someșului, am mai verificat încă o dată cutia poștală și am plecat la aeroport. După mai bine de 17 ani stați în România, unde venisem la studii, îmbarcarea spre Londra a fost ca un salt spre un mare…… Citește în continuare Linii trase după un an și o viață
Și a fost seară și apoi dimineață. Și a fost ziua întâi. Voi începe jurnalul cu seara de duminică, pentru că nu am putut să nu vă povestesc despre marea engleză pe care am văzut-o pentru prima dată și care ne-a așteptat cu o apă caldă și zi fără vânt – cum mai rar se…… Citește în continuare Unsprezece luni și un jurnal
Sunt zece luni și-un început răcoros de vară. Îmi amintesc că prin aceeași perioada a anului trecut venisem pentru câteva zile să vizităm pentru prima dată Londra și pentru a vota apoi, în familie, dacă decidem să venim să locuim aici. Știam că Londra fură ochii, știam că ne va plăcea, dar la fel, știam…… Citește în continuare Zece luni colorate
Și s-a desprimăvărat de-a binelea. Chiar și în Londra, unde soarele se servește cu porția unui zgârcit, iar timpul este aidoma femeii patruzeciste – schimbătoare și mai mult cu nori. Vântul rece îi răscolește anii și gândurile, sporindu-le misterul. Ploi, însă, nu prea. Iar eu și acum le aștept, pentru confirmarea mitului ploilor londoneze. Până…… Citește în continuare Eleganța englezească a cuvintelor nespuse
Să știți că balul din povestea Cenușăresei a existat și în realitate. În varianta mai moderna și da, fără faza cu dovleacul, ci cu iahtul… Am ajuns primăvara trecută la unul dintre acestea dintr-o norocoasă coincidență, invitată fiind, cu familia la ziua unui englez foarte bogat. Și nu doar prin firmele pe care le deține,…… Citește în continuare Fost-am la un bal pe-o Coastă
Săptămâna aceasta am avut primul meu curs de engleza. Gratuit. La biblioteca Wembley. Nu că aș fi simțit că vorbesc deja mai bine limba, dar pragul psihologic cred ca l-am depășit. Măcar acum pot zice în gura mare: eu merg la cursuri, fraților! Grupul este unul mic, de vreo 15 persoane, iar la prima oră…… Citește în continuare Limbajul mamelor
Da, da, sunt opt luni și e o primăvară splendidă. Atâtea narcise câte am văzut aici, crescând lanuri mici, prin tot orașul, nu mi-a mai fost dat să văd. Admir tufele imense de camelii, care m-au dus cu gândul la celebra ”Dama cu camelii” a lui Alexandre Dumas, citită pe furiș în adolescență cât și…… Citește în continuare Opt luni sau cum mărarul nostru e mai mirositor
