Și dacă ar fi să avem mai multă răbdare pentru a observa mici detalii, aparent nesemnificative, am putea descoperi lucruri curioase. Pentru că  detaliile mici trădează adevăruri mari.

O simplă zi de vara toridă. Lipsă de locuri de parcare într-un oraș aglomerat. Așteptare în mașina parcată stângaci în fața unei cizmării vechi. Nimic nou.

Plictiseală. Resemnare. O pisică tolănită la umbră.

Oamenii intră grăbiți și ies pe ușă cu încălțări vechi, aruncate neglijent în pungi. Prin ușa întredeschisă răzbește un sunet de ciocan și un miros de lipici de papuci. Banalitate.

O pauză lungă. O mașină parcată alături. Un domn tânăr și elegant coboară în grabă. Costum la patru ace, cămașa albă, păr proaspăt pieptănat, barbă îngrijită. Lasă o urmă de parfum tare. Sparge monotonia.

Intră în cizmărie. Iese încetișor, ținând în mâini un singur pantof. Negru. Elegant. De damă. Toc 12. De lac. Îl ține din față cu o mână și cu cealaltă îi susține tocul. Că să nu lase amprente. Îl studiază cu grijă. Zâmbește. Îl duce încet până la mașină și îl aranjează atent pe bancheta din față. Îl privește lung.

O iubește. Nu, o adoră…