Nerv de mamă³

Mame

994181_749556441771365_4765425234796940064_n
Există mame de tot felul.
Există mamă începătoare. Perfecționistă. Totul ca la carte! Lapte încălzit la o anumită temperatură. Sticluță sterilizată. Suzetă de rezervă. Cartea lui Spock în geanta. Se văd de la o poștă. Băiță la temperatura indicată în carte. Poze la copii cum dorm, cum se scoală, cum mănâncă. Poze pe masă și sub masă, în cărucior și pe oală. Contur la mânuțe și la piciorușe, desenate lună de lună. Jurnal scris în fiecare zi. Da..zi de zi…Lipit în el ombelicul ”căzut” la a treia zi și primele fire de păr. Primul dinte, prima împiedicătură și primul măr mozolit și întins pe bluza mamei. Toate înregistrate, notate și povestite tuturor. Obsedată de perfecțiunea de mamă și mai ales, de copilul ei. Cel mai, cel mai!
Există mamă obosită. De multe ori judecată de cei din jur. Că nu șterge imediat mâinuțele copilului, că nu aleargă să îi încălzească laptele și i-l dă și mai rece, și nu sare din loc când acesta cade pe jos. Iar în cărucior sunt resturi de biscuiți lipiți de câteva zile. Oboseală. Îi mai face poze din când în când, dar contur la mânuță i-a făcut unul singur. La două luni, pentru că la prima uitase. De surmenaj. Iar jurnal nu i-a introdus decât mult mai târziu. Câteva pagini, în ziua când a găsit în microunde ceaiul ei, care o aștepta de 3 zile și a înțeles că pe toate nu are cum să le reușească. Și s-a resemnat. Și a scris 3 pagini de jurnal retroactiv. Multe lucruri nici nu și le mai amintea clar. De nedormit.
Există mamă matură.
Stăpână pe situație. Relaxată. Înțeleaptă. Și de ar mânca, câteodată, copilul cu mâinile murdare – va fi imunizare. Și de ar cădea și s-ar juli – va fi experiență. Și de ar cădea din copac – va fi încercare. Iar de s-ar scăpa pe el – să alerge mai departe. Contează fericirea din ochii lui. Restul sunt detalii nesemnificative. Ca și hainele rupte, murdărite, jucăriile pierdute și sticlele nesterilizate. Ea aleargă mai mult cu ochii după el, dar știe să îl asculte. Nu se mai stresează de mâncarea caldă, gătită, și nu îl mai ceartă că se șterge cu mâneca la nas sau se scobește în văzul tuturor. Va ajunge să înțeleagă că nu e bine și atunci va înceta. Fără să îi zică că e rușine… Iar jurnal nu i-a scris. Pentru că și-a făcut timp să îi povestească atâtea despre primele lui zile, detaliu cu detaliu, despre toate lucrurile cu adevărat importante din viața lui, fără fire de păr și ombelice imortalizate, încât știe sigur că nu le  va uita niciodată. Pozele ei sunt instantanee și haioase, deloc perfecte. Iar urmele de măr mozolit de pe haină – un semn al mândriei de a fi mamă, și nicidecum motiv de supărare.
Există mame de tot felul. Iubiți-le pe toate. Alintați-le, pentru că le aveți. Nu le judecați, pentru că sunt diferite. Diferite faţă de altele. Sau faţă de ele însăși în etapele devenirii lor.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s