Finuțul meu a mers la bunici. În încercarea de a-l impresiona pe bunic, își scrie numele pe o hârtie. Bunicul (de altfel om tare de treabă, dar care nu a studiat psihologia copilului modern) în loc să-l laude, i-a criticat scrisul strâmb și l-a pus să refacă textul. Asta în condițiile în care, la vârsta lui, copiii încă nu știu să scrie și să citească. Finuțul s-a resemnat. A mers tăcut la masă și a rescris supărat textul. L-a prezentat apoi bunicului. Pe foaie scria „căcat”.
Morala: nu răniți sentimentele copiilor.