respirație grea –

o simt tot mai aproape în spatele meu

mă chircesc toată, strâng geanta sub braț,

aștept să mi se întâmple ceva.

reflexe din adolescență

așa au fost tâlhărite colegele mele de clasă,

lovite din fugă,

smulse gențile, lanțurile și cerceii cu tot cu carne  –

în anii nouăzeci și ceva,

în Chișinău se lua lumina,

iar becurile din scările de bloc erau deșurubate.

atunci ieșeau la vânat șacalii

deghizați cu șepci cu cozoroc și în geci de piele supradimensionate,

furate și astea cine știe de pe unde.

anii anarhiei totale

în care odată cu întunericul cădeau și toate regulile,

prindeau în lifturi și copii și femei,

îi amețeau cu șervețele îmbibate în cloroform sau îi loveau din plin,

unii își cedau benevol bunurile,

doar să nu îi omoare.

pe tata l-au urmărit de la schimbul valutar de pe Dacia, unde mersese cu niște dolari,

i-au dat direct în tâmplă cu un obiect metalic,

furându-i servieta din piele maro în care purtase toată viața cursurile universitare.

l-au găsit fără cunoștință niște trecători.

l-au stropit cu apă,

de sub lentilele ochelarilor pătrățoși

îi curgeau lacrimi,

pentru prima dată

am văzut cum plânge tata.

mi-a zis că erau banii pentru nunta mea,

să mai aștept cu măritișul.

respirație grea

o simt tot mai aproape în spatele meu,

mă chircesc toată, strâng geanta sub braț,

aștept să mi se întâmple ceva

„hi!”, mă salută băiatul care trece alergând pe lângă mine,

cu căști și zâmbet larg,

în Londra, pe înserat, oamenii fac jogging,

iar fricile mele ies la plimbare