printre susurul Someșului și al arcușului de greiere

te-am reîntâlnit după atâta amar de ani

tu, fetișcana de nici 18 împliniți, plecată în lume

pe același mal odihnit de salcii de lângă parcul Babeș

în care coborai din Hașdeu pentru orele de sport

te-am întrebat dacă ești mândră de mine

cea de acum

dacă toată avalanșa de căutări, semne de întrebare

și cărări alese la încrucișări de decizii

și-au găsit împlinire în prag de 40

în acele cearcăne adânci și cicatrici invizibile de pe dinăuntru

nu mi-ai răspuns

ci doar mi-ai luat telefonul din mână

și le-ai făcut poza celor trei perechi de pantofi, care alergau după fluturi

râzând zgomotos – 42, 38 și 36

l-ai pus apoi în buzunarul de sub inimă, învelindu-l cu ambele palme

și ai dispărut

”abonatul nu poate fi contactat”…