O mică fetiță pe nume Carolina, se naște în Orhei, apoi pleacă să studieze Literele la Oradea. Totuși, ceva acolo, în adânc, nu o mulțumește să se joace doar cu literele. Dorința de a transforma în frumos totul din jurul ei, dar și preocuparea pentru sănătate a îndemnat-o la mai multe. A și reușit. Pentru că, nu-i așa, dacă îți dorești ceva nespus de mult – se poate! Carolina Portărescu, povestește-ne despre tine și despre pasiunile tale minunate!

Să încep întâi de toate cu primul lucru cu care ar începe orice femeie cu copii. Sunt mamă a două fetițe minunate. Ele sunt pilonii mei de sprijin, clipele mele de fericire, de liniște și de neliniște; ele sunt izvorul nesecat de putere și de încredere. Dar și izvorul haosului, uneori deloc creativ.

De unde pasiunea pentru creație?

Ca oricărui copil căruia i-a fost lăsat la îndemână totul, de la rochii vechi, mașină de cusut și draperiile bunicii, am avut toată libertatea de a face orice am vrut eu și m-am folosit cu prisosință de această libertate. Am fost un copil fericit și probabil că sămânța tuturor aptitudinilor vine încă de atunci, din copilărie, când mă puteam ascunde în podul bunicii ca să mă joc printre sacii de făină, când puteam să fac avioane din cărțile bunelului sau să fac torbe pentru păstrat ceapa, pe care, apropo, le vindeam.

Cum se îmbină pasiunea cu meseria ta?

Meseria de traducător, deși nu pot să o numesc plictisitoare, nu a fost suficientă pentru mine. Pasiunea pentru creație face casă bună cu ceea ce fac eu acum. Însă, doar două dintre ele sunt și sursă de venit, celelalte își așteaptă rândul. 

Este  vorba despre bijuteriile pe care le produci, propriul tău brand BeautiT Designer Jewelry & Accessories și linia de cosmetice naturiste care îți aparține – Cosmetice Naturiste Carolush Beauty?

Exact.

De ce anume bijuterii create din piese electronice vechi? 

Am răspuns atât de des la această întrebare și parcă tot timpul mai rămâne ceva de adăugat. Sunt o adeptă a reciclării și a non-consumerismului, atât de propriu timpurilor noastre, dar până la urmă nu acesta a fost motivul pentru care am început să folosesc aceste materiale. A fost pură întâmplare (neîntâmplătoare) apărută, cel mai probabil, din lungile mele căutări de a face ceva cu totul ieșit din comun.

De unde ai învățat tehnologia și ce pare cel mai greu sau, din contra, cel mai haios în procesul de muncă?

Tehnica am învățat-o din mers, sau mai bine spus nu îmi erau străine unele instrumente sau tehnici pe care am avut ocazia să le admir încă din copilărie, când bunelul sau unchiul meu își reparau motocicletele. Dar și mai târziu am avut ocazia să îi urmăresc pe fratele și pe tatăl meu care tot timpul meștereau ceva împreună și îi tot rugam să mă implice și pe mine. Haios mi se pare acel moment când descopăr singură vreo funcție sau capacitate nouă a unui instrument. Haios este pentru că atunci mă simt un pionier al tehnicii și o mare descoperitoare, pe când adevărul este că specialiștii sau marea majoritate a bărbaților cunosc deja toate acele lucruri și li se par firești. Cred că mai este timp până să spun și eu că îmi pare firesc să cunosc câte turații poate face un instrument sau altul.

Cum de ai avut curaj să pornești și o linie de cosmetice?

Nu cred că este vorba despre curaj. Totul a pornit din necesitatea mea personală pentru îngrijire naturistă, încă începând cu anul 2000, când mi-am băgat pe față prima cosmetică și care nu m-a înfrumusețat deloc, ba din contra. Am ajuns să o produc și pentru alții, atunci când m-au rugat să o fac. La început mi-a părut foarte dificil. Și este în continuare. Am urmat cursuri specializate în domeniu, dar, acum patru ani, când m-am aventurat în producția de cosmetică artizanală, nici nu știam ce voi face mai departe. Un plan bine pus la punct nu exista. Nici măcar niște estimări ale cheltuielilor și încasărilor nu am făcut. Ulterior, am descoperit, că de un an mergeam pe minus și atunci am fost nevoită să ajustez cantitatea de ingrediente și multe alte detalii legate de profitabilitate până la urmă.

Înțeleg că, totuși, pasiunea pentru cosmetica naturistă a început mai de demult?

Cunoștințe despre cosmetica naturista am început a acumula încă din studenție, chiar din primii ani de facultate. Am și acum mii și mii de foi printate, sortate pe categorii și pe care le reciteam de fiecare dată când aveam nevoie de ceva informații. Chiar aveam și un catalog, cu cuprins ca la o enciclopedie Acum mi se pare foarte amuzant dar acesta a fost lucrul care m-a ajutat mult atunci să capăt cunoștințele necesare.

Cine sunt clientele tale?

Clientele fidele sunt în primul rând persoanele informate despre posibilele daune ale cosmeticii din comerț și despre beneficiile sigure ale produselor naturiste. Sunt și persoanele care, având o problemă de rezolvat, au făcut tranziția bruscă de la cosmeticele cu ingrediente de sinteză la cosmetica naturista. Aici includ persoanele cu acnee, dermatite, alergii, seboree etc. Timp de patru ani am ajuns să am o gama foarte variată de cosmetice, având mai mult produse de îngrijire și tratament decât cosmetică decorativă. Din cea decorativă, în acest moment produc doar ruj.

Care sunt reacțiile consumatorilor autohtoni atunci când aud că produsele sunt făcute de tine personal?

Sunt foarte diferite, de la caz la caz, de la cele mai colorate până la calmul “Și poartă cineva așa ceva?”, referindu-se la bijuterii. Când e vorba despre cosmetică, am deja un public foarte educat și dornic de a încerca minunile naturii pe propria piele. Bineînțeles că sunt și excepții și întrebări indiscrete și rugăminți rupte de realitate dar m-am învățat deja să privesc lucrurile cu calm și să continui să fac totul sârguincios și cu dedicație.

Povestește-ne ceva mai neobișnuit despre ce ți s-a întâmplat legat de experiența ta de antreprenoare sau ca om de creație. Poate despre o provocare?

În Moldova, să fii antreprenor, este deja o mare provocare, mai ales când îndrăznești să ai produse mai deosebite. În primul rând mulți te vor privi cu ochi pătrați, alții te vor ignora, unii îți vor pune bețe în roate. A fost foarte amuzant când am pornit afacerea cu bijuterii. Pentru ca a trebuit să dau explicații chiar și celor care nu trebuiau sa mi le ceara despre ce anume va produce firma și cel mai important – DE CE? De ce sunt din piese electronice? De ce nu din pietre naturale și floricele asamblate pentru că, citez „acum sunt la moda”?

Soțul înțelege pasiunea ta, sau și el întreabă de ce nu pietre, că poate s-ar vinde mai bine?

Soțul este și el un pilon important și fără susținerea, iar uneori și fără de ajutorul lui, cred că avea să fie imposibil să fac unele lucruri. Are o gândire creativă dar în același timp rațională și analitică de aceea apelez în primul rând la el în caz de necesitate. El este cel care îmi hrănește toate pasiunile, mă îndeamnă la aventură sau îmi domolește pasiunile pentru care nu a venit încă timpul. Am uneori perioade de stand by sau un fel de hibernare creativă, din care cel mai des mă scoate prințul meu călare pe vreo idee luminată.

Soțul este și el creativ?

Este, însă e mai mult un generator de idei decât persoana care să se apuce să facă ceva. Tot timpul îmi va sugera ceva, va veni cu noi idei, îmi va găsi cursuri de perfecționare, însă, niciodată nu va face ceva cu mâinile proprii. 

Ce ți-ai dori mult să realizezi, dar încă nu ai avut curajul, căci la el ne raportam, de fapt, atunci când ne vin idei noi?

În general am un curaj foarte bine dozat și aceste doze, am observat că, depind foarte mult de timpul de care dispun sau de riscurile pe care le implică realizarea unei idei. Am o mulțime de idei, gânduri și vise pe care le doresc împlinite peste noapte, la fel ca și marea majoritate a oamenilor, însă… Totul are un preț iar uneori acel preț depășește cu mult ceea ce sunt gata să ofer eu în schimb. Mi-aș dori să pot aduna atâtea cunoștințe de preț în tot ceea ce fac, încât să le pot așterne într-o carte pe care să o folosească toți cei care ar avea nevoie de o descriere profesionistă a unor procese sau tehnici de lucru. Dar, în general, nu îmi aduc aminte să nu fi avut vreodată curajul sa fac ceva nou și aceasta luând în calcul toate posibilele riscuri sau eventuale pierderi. Deși, trebuie să recunosc, că nu este în totalitate meritul meu.

Contează sprijinul celor din jur?

Enorm. Am avut tot timpul sprijinul persoanelor apropiate și a prietenilor. Am primit aprobarea lor, iar aceasta mi-a fost suficient ca să mă aventurez să pornesc două afaceri concomitent.

Așadar – perseverență, talent dar și, neapărat susținere la început de drum, nu?

Te felicit pentru curaj și aștept, curioasă, să văd cu ce altceva nou vei mai veni pe piață, pentru că sunt sigură că surprize frumoase vor mai urma.

Mulțumesc mult. Așa este. Fiți cu ochii pe mine!