Actrița

era o iarnă grea
geruri și troiene
oameni cu căciuli de blană pe cap
alergând cu plasele de mandarine și torturi ”Kievskii” și ”Scazca”
legate cu sfoară
totuși, centrul Chișinăului își schimbase plăcuțele cartonate
”Cu Anul Nou”” devenise ”La multi ani!”
sub care era scris ”1991”
iar Moș Gerilă se transformase în Moș Crăciun
și apăruseră mai multe produse de import în magazine.
mama și-a pus mărgele de santal și inelul de aur cu piatră roz
tata și-a aranjat atent nodul la cravată
mergeam să petrecem revelionul la nanul Grig
iar pozele cu Zobar erau în toate ziarele și revistele.
de această dată, însă, urma să vină și Maestrul Emil
asa îi spunea tata iar din felul cum a spus-o am înțeles că e cineva foarte important.
Emil vorbea o română perfectă
cinema, actori, scenarii, bugete, montaje
gesticula mult
și mai făcea câte o pauză pentru o gură de vin sau pentru a ronțăi o ceapă verde
de la cap la coadă fără a se opri
cei de la masă erau într-un soi de transă
chiar și nanul Grig nu îndrăznea să îl întrerupă
transa a fost spartă de soneria ușii care a zbârnăit insistent
deși nu mai era așteptat nimeni
”Moș Gerilă!” am strigat noi, copiii, iar apoi ne-am corectat ”Moș Crăciun! ”
spre surpinderea noastră era o doamnă îmbrăcată în blănuri
Maestrul Emil s-a înfuriat
a ieșit să discute cu ea în coridor,
iar apoi a revenit singur.
”tupeul nu e o virtute” mi-a zis atunci tata
”o vezi, a venit să obțină un rol, aflând că maestrul e la Chișinău”
sunt sigur că nu va juca niciodată în filmele lui…
5, 4, 3, 2….1 am ieșit cu toții la balcon
etajul 8 al blocului de pe bulevardul Dacia artificii multicolore
îmbrățișări, zâgănit de pahare de cristal
urale și dansuri
iar mai jos, în liniștea fulgilor grei ce continuau să cadă peste oraș
în stația de troleibuz de la biblioteca ”Lomonosov”
o singură persoană
îmbrăcată în blănuri