Și erau doi buni prieteni încă din copilărie. Parcă încă tineri, dar copiii le crescuseră destul de mari. Și, ca să își ocupe timpul util, și mai ales, să se impună să mai facă mișcare în aer liber, au decis să își cumpere câte un patruped. Au deliberat mult, s-au sfătuit cu soțiile și cu copiii lor șii au găsit un numitor comun. Vor fi Bichoni. Acum îs la modă. Doar ca, soția unuia, a ținut morțiș să fie neapărat mascul, iar a cealuilalt – femelă.

A început o nouă etapă frumoasă a vieții. Se întâlneau dimineața la ora șase în parcul de lângă bloc. Mai schimbau o vorbă, două. Mai punea țara la cale. Seara, plimbările lungi le mai limpezeau grijile și plămânii și mai schimbau noutățile de peste zi. Cățeii le umpluse serile cu multă viață. Se hârjoneau și se jucau aidoma unor doi copii naivi și flocoși.  ”Ai mare grijă, te rog, când o mai las la tine să se joace!”, îl atenționa cel cu cățelușa, până o voi steriliza. Pentru pui părea a fi prea devreme, credea cel care avea cățelul și chiar s-a amuzat copios când ”i-a surprins”. Cel cu cățelușa se înfurie rău de tot și s-au certat urât. Nu și-au mai vorbit de atunci. Doar era de la sine înțeles, că pe ”cel cu fata” vor cădea greutățile sarcinii, nașterea și grija celor noi veniți pe lume, pe care, sărmana mamă prea tânără și după o naștere prea grea, i-a respins. A fugit omul în toiul nopții la farmacia non-stop după lapte praf, că doar n-o să lese puii să se prăpădească. I-a încălzit în brațe. I-a hrănit cu pipeta. I-a mângâiat cum a știut mai bine. Până și-a revenit și ”fetița lui”, așa cum o dezmierda, zâmbind. Iar pe puiul cel plăpând, pe care totuși l-au pierdut, l-a îmormântat frumos la o rădăcină de copac, într-o cutiuță de carton, acoperind micul mormânt cu o floricică.

A trecut ceva timp. Lucrurile și-au reintrat pe făgașul lor. În fiecare dimineață și după amiază, prietenii își plimbă cățeii prin parc. Doar că, pe părți opuse ale aleii. Cei doi nu își mai vorbesc. Iar cățeii, de cum scapă din lesă, fug, fericiți de la stăpânii lor, unul în întâmpinarea celuilalt, însetați de mult dor…