Prima data am citit fragmente din carte pe Facebook. M-a intrigat. Apoi am comandat-o și am citit-o cu lungi pauze. Meditative. M-am pregătit să vin la lansare. Nu am ajuns. Nu din vina mea. Merit oricum o bilă neagră. Mi-o asum.

”Omar și diavolii” este diferită de tipul de literatură scrisă de autori români, citită de mine până. Mi-a amintit de Salinger și întâmplările demente a lui Holden, cât și de Alex DeLarge – delincventul carismatic și psihopat a lui Antony Burges din ”Portocala Mecanica”. La fel, am simțit o asemănare cu Alex din ”Vara în care mama a avut ochii verzi”. Aceleași aspecte sumbre ale vieții – neacceptare, neîmplinire, instabilitate, dragoste neîmpărtășită, lipsa iubirii părintești sau incapacitatea acestora de a o face simțită (că este vorba de părinți ignoranți, nefericiți sau cu probleme psihice, cum este cazul lui Ian). Sentimentul de neintegrare într-o lume distorsionată. Limbaj vulgar, comportamente violente amestecate cu alcool. 

Ian încearcă cu disperare sa-și găsească un rost. Un loc sub soare. Caută de lucru în țară, pleacă apoi în lume. Viață de emigrant. Crudă. Înjositoare. Stupidă. Personajul revine și iar pleacă, tot căutând o stabilitate atât a localizării lui fizice pe pământ, cât, mai ales, a celei psihice și emoționale – iubind și revenind la aceeași fată Roxana – probabil unicul personaj afectuos și mai mult sau mai puțin stabil din viața lui. Este o căutare permanentă, înserată cu momente de revelație. Un amestec de fir narativ al cotidianului banal și momente de derapaje meditative. Uneori, exact aceste derapaje par a fi tocmai cele mai lucide gânduri. Urmărim un amalgam de contradicții ale personajului, o analiză și o definire a celor ce i se întâmplă lui Ian, devenit și Omar spre final. Contradicție privita ba cu ochi limpezi, ba prin prisma lentilelor exagerate ale apelor emoționale tulburi, încurajate și de acea predispoziție genetică.

Ian cedează. Ian-Omar evadează. Depresie. Omar căuta modalitatea lui de supraviețuire. Pentru că boala lui ”nu seamănă cu nici o boala din acest oraș”. Cui nu i se poate întâmpla?

Mi-a plăcut. Zău că mi-a plăcut mult.

Felicitări, Dan Ciupureanu, pentru ”Omar și diavolii”.