Lanțul ni-l alegem singuri
Lațu-l tragem tot mai tare
Pân-înăbușim voința
Și nu mai avem scăpare.
Nu știm viață fără lanțuri
De la tălpi și până-n dinți
Tot mereu legați la gură
Din bunici și din părinți.
Pasărea-și cunoaște zborul
De-i căzută-n plasa deasă
Nu-ncetează să se zbată
Nu renunță, vrea să iasă.
Lupu-singur-și roade laba
Ce-n capcană i-a fost prinsă
Și doar omul doarme dulce
Cu veriga cât mai strânsă.
