Lanțul ni-l alegem singuri

Lațu-l tragem tot mai tare

Pân-înăbușim voința

Și nu mai avem scăpare.

Nu știm viață fără lanțuri

De la tălpi și până-n dinți

Tot mereu legați la gură

Din bunici și din părinți.

Pasărea-și cunoaște zborul

De-i căzută-n plasa deasă

Nu-ncetează să se zbată

Nu renunță, vrea să iasă.

Lupu-singur-și roade laba

Ce-n capcană i-a fost prinsă

Și doar omul doarme dulce

Cu veriga cât mai strânsă.