Se plimbau prin Kiev în acea zi
promisese să îi arate soției mult mai tinere Soborul Sofia și
Cartierul Pechersk cu toate mănăstirile sale.
Era o primăvară splendidă iar orașul neașteptat de agitat
ceva plutea parcă în aer
și apa Niprului părea mai tulbure.
”Spre Sobor”, zise tata taximetristului, prinzând cu ușa taxiului
un colț de rochie de mătase florată cumpărată pentru acea vacanță.
După câteva viraje, auzindu-i că vorbesc în română, șoferul nu a mai rezistat:
”De plimbări vă arde? De ce nu fugiți? Nu știți ce s-a întâmplat?
A explodat Centrala Atomică de la Cernobâl.
Nu au anunțat încă oficial, să nu panicheze populația.
Poate vor să și mușamalizeze amploarea. Mai ales că urmează parada de 1 mai.
Dar noi, taximetriști le aflăm pe toate primii!”
I-a dus în viteză înapoi la hotel și apoi la toate gările și la Aeroport
bilete nu vindeau nimănui
ieșirile din oraș erau blocate.
O mare de oameni aflate în fața gării, cu valizele pregătite
se rugau disperați să li se permită accesul
”Sun Profesor Universitar din Moldova. Am venit la o Conferință la Kiev” a mințit tata
și a obținut două bilete.
Mergeau spre casă în trenul aproape gol, cu ochii la cei plângând rămași pe peron
Mai era un scriitor în trenul spre Chișinău –
Eugen Cioclea mergea să o ceară de nevastă pe o tânără matematiciană
”Ne veți fi nași”, zicea, dar nu a fost să fie.
Peste un an mama a fost operată de cancer.
Despre gravitatea acestuia nu ne-a vorbit medicul de la Oncologie,
devenit și bun prieten, decât după 25 de ani,
la fel, cum avea să aflăm doar peste ani adevărul despre ce s-a întâmplat atunci.
”Fă un tur în Cernobâl”, apare acum pe toate site-urile de turism
Orașul-fantomă a devenit zonă de atracție turistică
aducând destul de mult cu imaginile din filmul lui Tarkovsky
tururile organizate te invită să te plimbi în jurul Centralei Nucleare
și de-a lungul străzilor pustii din Prîpeat.
Atunci, însă, reprezenta tifoanele pline de sânge
de pe cicatricea purulentă a mamei, care nu se prindea nicidecum…
Gânduri Despletite 
Cam 3 ani aveam când a fost explozia, eu fiind o fire băieţoasă eram pe afară şi până spre înserat am stat afară.Părinţii la ceva timp de la acea zi au început să observe că îmi pierd echilibru şi slăbeam…..diagnosticul pus de medici i-a şocat,noi în familie nemaivând cazuri. Se crede că norul de radiaţii a modificat o genă sau a declanşat o maladie rară , fără leac Charcot Marie Tooth.Avansează lent, ireversibil şi port încă acest blestem, ajunsă în scaun cu rotile!
Cernobâl are iată multe…….multe poveşti triste!Ai istorisit însă frumos şi te felicit!
ApreciazăApreciază
Imi pare tare rau sa aud povestea asta trista. Ma bucur, insa, ca nu ai ezitat sa o scrii. Cuvintele iti dau libertatea pe care nici o boala nu ti-o va lua! Sa nu te opresti din scris!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc frumos pentru încurajare!Te invit cand şi când, dacă iubeşti poezia să vizitezi blogul meu şi tu! O zi de Paşte sărbătorită frumos să ai!
ApreciazăApreciază
Sigur ca da. Zi frumoasa sa ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am infiorat! Imi pare rau ca ai ramas fara mama, de boala ei…
Si noi, la Cluj, am fost de acel 1 Mai la iarba verde si cand ne-am intors acasa ni s-a spus ce s-a intamplat la Cernobal.
In 1988 mama a facut un cancer de san. A fost operata, a facut tratament si traieste, e bine, slava Domnului!… A lovit pe multi acea explozie de la Cernobal…
ApreciazăApreciază
Stefania, mama mea a supravietuit, la fel ca si a ta. Slava Domnului. Suntem norocoase!!!
ApreciazăApreciază
Foarte norocoase! ❤️
ApreciazăApreciază
Slavă Domnului, într-adevăr. Este adevărat însă că de atunci, cancerul este foarte prezent pe la noi. O boală întâlnită mereu, la doi pași distanță. Nu poate fi o simplă coincidență.
ApreciazăApreciază