Și într-o zi, mai bine totuși, mai spre seară

Pe-un drum pe care îl parcurgi doar singur

Spre locul unde nu-i târziu, nici mare grabă

Mă voi porni cu pași ușori, nesiguri.

Mușca-voi ultimile, grele guri de viață

Și voi reține în plămâni cât pot apusul

Îmi voi desprinde din strânsoare lunga pleata

Să duc în ea din vânturi nesupuse.

Voi încerca pașii să-i duc până la capăt

Chiar și de sute de-ndoieli vor da târcoale

Cel ce avut-a parte de mai multe morți

Și de respiră, viață, sigur, nu mai are.