Stări

Frica

frica

Hei, de când mă știu te simt prin preajmă

Te ții cu gheara ta de a mea piele

Ca sa îți simt constant suflarea rece,

Tu, frică, spaimă-înțepenită-n gene.

Să te dobor, nu cred ca am voință,

De fapt, nici nu știu dacă ăsta-i scopul –

Să-ți surp fiorul, să te tai din simțuri,

Caci fără temeri cum ar mai fi jocul?

Știi, hai atunci s-ajungem la-mpăcare

Și să-ncetăm cu-atâtea echivocuri,

Tu fii, te rog, un pic mai tolerantă

Și nu mă ține veșnic între focuri.

De azi nu mă urma pe la tot colțul,

Mai stai pe-acasă – sunt destul de mare

Și lasă-mă sa sar de sus în largu-mi

Vreau să-mi asum căderea și urcarea!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s