Stări

Biografie

curcubeu
în umbra coroanei mele de crengi și frunze
uneori ușoare și pline de flori
alteori uscate și îngreunate de zăpezi
au încolțit trei tulpinițe
pe rând
inițial – primele două
neașteptat de năvalnic peste crudețea și neîndemânarea mea
una avea doi muguri căprui cealaltă – albaștri ca cerul
eram cu crengile încă crude
neîntărite de ani și trăiri
dezamăgiri și nedreptăți
ma temeam că se vor surpa, că nu voi face față
și nu voi reuși să-i învălui cu frunze protectoare
pe vânt aprig și ploi reci de noiembrie
fragedele mele tulpinițe s-au înălțat frumos din seva mea prea-plina de dragoste
și am intrat din nou în lumea devenirii împreună cu ei
au crescut însă cam repede.
viteza m-a speriat
când cea mai mare mi-a ajuns cu brațul la prima mea creangă – m-am înfiorat
prea repede s-a întâmplat mult prea și am făcut în viteză păcălind cumva în disperare timpul loc uneia mai micuțe
grădina noastră s-a-mplinit cu o pereche de muguri verzi – pe care o apără acum și frații mai mari cu propriile lor ramuri fibroase
la timp m-am deșteptat noroc de luciditatea momentului
am ignorat capcana timpului și a greutăților nesfârșite
am reușit slavă Domnului
pentru că anii întăresc coaja adevărat
dar aceasta devine ușor casantă
și se surpă apoi mult prea neașteptat în locurile ignorate cândva
de siguranța tinereții veșnice
și ajung după rotații zorbale ale anotimpurilor
să se rupă și la o adiere nevinovata de primăvară
ca un tribut plătit vanității anilor mult prea siguri pe ei
și atunci înțelegi efemeritatea clipei
și disipezi mitul eternității
văzându-ți frunzele păturică uscată ce îți învelesc rădăcinile-amorțite
în timp încep să se frângă tot mai ușor și falangele brațelor tale
până ți se usucă ușor-ușor și tot trunchiul
dacă ai noroc
dacă nu ajungi cu vreun braț gangrenat inert
făcându-ți sa-ți blestemi zilele rămase 
un fel de moarte supraviețuitoare tribut pentru păcatele neiertate
Preferi sa fii tăiat atunci, fix acolo unde macină și
să-ți rămână doar rădăcina uscată,
Acoperită de crengile tot mai viguroase ale tulpinițelor tale – copaci acum în toată firea
Care să-ți umbrească rămășița subterestră
Atunci când ciorile vor da târcoale și nu vor mai avea pe ce să se așeze…
Iar copacii tăi mari deja vor împleti un curcubeu verde-albăstriu-maro
Învelindu-te în anotimpuri reci cu fire de lumină caldă
Peste amintirea a ceea ce ai fost….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s