Am curățat prin casă și prin curte,

Prin timpuri noi, dar și prin vechi cotloane

A inimii, ce ține tăinuite

Trăiri ascunse, arse de frisoane.

Le-am scos cu greu pe toate la lumină

Și le-am sortat după-adâncimi și vremuri,

Le-am numărat, etichetat, iar după,

Lăsat-am să planeze către țărmuri.

Am limpezit de praf mai vechi speranțe,

Idei abandonate și uitate

Din lipsă de curaj, de timp sau spații,

Sau, poate doar din simplă lașitate.

Am ordonat prin raftul de dorințe

Neîndrăznite, altele schițate,

Le-am scos pe cele mai timide-n față,

Descoperite-ntre coperți uzate.

Am dat de unele ascunse, scorogite

Blocate în decizii gangrenate,

Lăsate mai mereu în așteptare

Și  le-am rescris pe foi imaculate.

Am colorat prin podul conștiinței

Cu-albastrul viselor și-a dulcei regăsirii,

A propriei ființe, dar și-a vieții,

Ce prinde zbor pe aripa iubirii.

Și-am îngropat colo, lângă pădure

Tot restul ce-a rămas printre gunoaie

Dezamăgiri, trădări mai oxidate

Ca să le-nece primul strop de ploaie.

Câtă lumină s-a făcut în casă,

Cu flori de busuioc pe la obloane.