Am curățat prin casă și prin curte,
Prin timpuri noi, dar și prin vechi cotloane
A inimii, ce ține tăinuite
Trăiri ascunse, arse de frisoane.
Le-am scos cu greu pe toate la lumină
Și le-am sortat după-adâncimi și vremuri,
Le-am numărat, etichetat, iar după,
Lăsat-am să planeze către țărmuri.
Am limpezit de praf mai vechi speranțe,
Idei abandonate și uitate
Din lipsă de curaj, de timp sau spații,
Sau, poate doar din simplă lașitate.
Am ordonat prin raftul de dorințe
Neîndrăznite, altele schițate,
Le-am scos pe cele mai timide-n față,
Descoperite-ntre coperți uzate.
Am dat de unele ascunse, scorogite
Blocate în decizii gangrenate,
Lăsate mai mereu în așteptare
Și le-am rescris pe foi imaculate.
Am colorat prin podul conștiinței
Cu-albastrul viselor și-a dulcei regăsirii,
A propriei ființe, dar și-a vieții,
Ce prinde zbor pe aripa iubirii.
Și-am îngropat colo, lângă pădure
Tot restul ce-a rămas printre gunoaie
Dezamăgiri, trădări mai oxidate
Ca să le-nece primul strop de ploaie.
Câtă lumină s-a făcut în casă,
Cu flori de busuioc pe la obloane.