Tu, dragoste, amară slăbiciune
Despici din zidul meu piatră cu piatră
Și mă desprinzi de propria-mi structură
Îngenunchindu-mă pierdută, dărâmată.
Tu, boală grea, ce invadat-a-mi trupul
Cu mult venin și dulce amețeală
Și apoi smucești din fibra mea cu firul
Pe viu, câte-o bucată, ca să doară.
Tu dragoste, perversă vrăjitoare
Ce mă înnozi în mii și mii de fire
Mă răsucești în ritmuri de ciuleandră
Ș-apoi m-arunci cât colo, în neștire.
Știi, dragoste, a dracu’ păcătoasă
Ce-ar fi să-ncerci să mori și tu o dată?
Încet, sfâșietor și-n aprigi chinuri
Să vezi de cum simțit-am altă dată.
