Stări

Tu, dragoste…

tu dragoste

Tu, dragoste, amară slăbiciune

Despici din zidul meu piatră cu piatră

Și mă desprinzi de propria-mi structură

Îngenunchindu-mă pierdută, dărâmată.

Tu, boală grea, ce invadat-a-mi trupul

Cu mult venin și dulce amețeală

Și apoi smucești din fibra mea cu firul

Pe viu, câte-o bucată, ca să doară.

Tu dragoste, perversă vrăjitoare

Ce mă înnozi în mii și mii de fire

Mă răsucești în ritmuri de ciuleandră

Ș-apoi m-arunci cât colo, în neștire.

Știi, dragoste, a dracu’ păcătoasă

Ce-ar fi să-ncerci să mori și tu o dată?

Încet, sfâșietor și-n aprigi chinuri

Să vezi de cum simțit-am altă dată.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s